Pagina de jurnal

De mult timp nu am mai scris nimic. Sunt singurul treaz si stau singur in antreu.
Tot aceleasi lucruri imi provoaca stari de visare in care stau si privesc in gol.
Ma intreb iar ce se intampla cu mine. Este oare dragoste ? Daca e asa cea mai mare temere a mea s-a adeverit: iubesc fara sa fiu iubit.
De ce sufar din cauza unei persoane care se joaca cu oamenii, de ce sentimentele primeaza si nu ma pot detasa ?
Sunt asemenea lui Felix din "Enigma Otiliei" doar ca ORilia se joaca osciland intre mai multi barbati.
Doamne de ce nu imi gasesc perechea, de ce toate persoanele pe care le iubesc fug de mine, se joaca cu mine sau la un moment dat eu trebuie sa fac ceva ce distruge relatiile bune dintre mine si ceilalti.
Stau si ma intreb care va fi soarta mea ? unde ma indrept si de ce inca nu sunt rasplatit pentru eforturile mele.
Acum il inteleg pe "Luceafar" si cunosc sentimentele pe care Eminescu le-a avut fata de aceasta lume.
De ce este asa nedreapta cu cei care sufera si fac sacrificii ?
De ce unii oameni sufera tot timpul si de ce unii nu cunosc greutatile vietii ?
De ce oamenii care au sentimente nu sunt apreciati asa cum trebuie si de ce oamenii superficiali au totul ?
Viata este nedreapta, unii au spus-o de mult, pana acum doar am gandit-o.
Intr-o zi imi voi pierde mintile. Sunt oare prea evoluat pentru a ma putea integra in societate, am ajuns oare la nivelul oamenilor "reci" ducand cu mine si sentimentele ?
Vreau sa iubesc si sa fiu iubit, vreau sa cunosc si eu fericirea. Nu sunt un luceafar sa cer o ora de iubire pentru ca daca as fi luceafar as avea lumea la degetul mic dar nu as avea sentimente.
De ce trebuie sa fiu intotdeauna in mijloc ?
In ceea ce priveste iubirea este clar ca sunt indragostit, dar nu sunt apreciat pe masura, ceea ce mi se intampla de obicei.
Nu de mult timp as fi dorit sa nu ma fi nascut, dar acum cand stiu ca viata este calea mea toate acestea trebuie sa treaca si sa-mi adun puterile deoarece eu intotdeauna aproape aleg calea cea mai grea, de aceea ma voi razbuna pe aceasta viata nedreapta si voi incerca sa o schimb, voi lupta cu raul pentru ca binele sa biruiasca.
Voi fi un om bun impotriva a tot ceea ce s-a intamplat.
Sunt multe persoane precum sunt eu chiar si in posturi mai rele si mai grele.
De ce nu imi dai Doamne putere ? De ce crezi ca ma voi schimba ?
Voi fi arhanghelul binelui indiferent ce se va intampla, dar pentru asta trebuie sa pot sa fac binele, sa am puterea financiara.
Mila si bunatatea sufletului m-a ajutat la examene, dar de ce nu am devenit ceea ce doresc ?
Precum in cutia Pandorei a ramas Speranta ( unele zvonuri antice sustin ca acea cutie a ramas goala ) in sufletul meu pastrez si eu speranta.
Sunt atatia oameni pe Pamant si toti sunt diferiti, dar polii diferiti se atrag, Doamne imi cer dreptul de a fi fericit cunoscand o persoana feminina care sa ma iubeasca.
ORilia ma tulbura precum si gandul la ea, parfumul ei ma innebuneste, dar cu ce folos caci eu sunt singur.
Mi-e frica sa nu fiu singur, sa nu devin un singuratic. Mi-e frica sa nu fiu iubit. As vrea sa plang, as vrea sa iubesc, dar sufletul meu iese ranit din tot ceea ce fac. Ma intreb sunt eu facut sa sufar ? doar stiu ca viata este grea si trebuie infruntata, dar eu nu am cu cine sa fiu impreuna, sa vorbim, sa ne cunoastem sufletele si sa impartim suferintele si fericirea.
Se spune ca suferinta purifica si atunci stau si ma intreb cat de pur imi este sufletul ?
intrebarea despre existenta oamenilor imi vine iar in minte. Nu trebuie sa mai sufar si sa plang, va veni si vremea mea.

11 August 2000