Cugetarile adolescentei

Sunt ratacit in lumea aceasta si te caut pe tine, te-ma gasit dar ai ramas tu cea adevarata ? Te-am intalnit, ne-am privit, ochii tai imi aduc aminte de iubire dar eu nu pot sa imi inving teama si sa te cunosc. Doi ochi albastri s-au pus intre noi si ma intreb care dintre voi doua ma iubeste cu adevarat caci eu nu vreau sa ranesc un suflet stiind mai ales ca el este apropiat tie. Doresc iubire dar m-a tulburat aparitia voastra, sunteti doua suflete ingemanate si e trebuie sa aleg ceea ce-mi sfasie sufletul; poate ca timpul este prietenul meu dar imi este frica ca altcineva va mai apare in viata ta, va trece oare atata timp, 6 luni, fara nici o schimbare, imi va ajunge acest timp sa-mi asigur viitorul si sa-mi infrang temerile ? Este tot ceea ce cer din tot sufletul de la Dumnezeu, o lume in care sa ajung sa-mi implinesc dorinta mintii ca apoi sa imi ingrijesc sufletul mistuit de dorinta iubirii. Ma gandesc la tine, ma gandesc la ea, numele vostru il cunosc, dar de ce este oare un nume ? nimic mai mult decat un pic de ordine in aceasta lume, important este sufletul la fel si mintea. Cum pot eu sa iubesc in acelasi timp doua suflete ? Cum pot oare sa evit situatia in care va trebui sa aleg ? caci nu voi putea pleca in lume si nu voi putea pierde timpul. Ma intreb care va fi sfarsitul si care va fi inceputul ? Ce voi iubi, o stralucire neagra sau o magaiere balaie ? Totul va trece, sper, si eu voi fi langa tine, te voi numi iubirea mea desi nu te cunosc parca nu iti cunosc nici culoarea. Sufletul meu este apasat si il simt cum se scufunda, ceva a rupt echilibrul in care eu pluteam si trebuie sa recuperez. Voi astepta si voi implini ceea ce Dumnezeu doreste, El imi cunoaste sufletul cu toate bucuriile si tristetile lui, nu doresc decat o alinare si o speranta ca viitorul va fi cald si pentru mine.

27 Decembrie 1999