Timpul este acum

M-am trezit din vis, aceasta e realitatea, o simt, o ating, sunt constient ca respir. Sunt in prezent, am fost in trecut si in viitor, probabil visam, m-am intors in timpul meu ca o picatura de ploaie pe pamant, sunt acasa, sunt singur, soarele a rasarit si azi la fel de frumos ca ieri, nu am vazut rasaritul dar e lumina afara, imi deschid ochii, sunt doar eu in camera, ma trezesc, privesc ceasul, e inca dimineata. Inca confuz ma ridic, gandindu-ma la ceea ce am visat, era atat de real, poate eram eu intr-o alta lume . . . dar timpul meu e aici si acum, sunt iar constient ca traiesc in prezent. Merg in continuare pe acelasi sens unic si nu am nicio posibilitate sa ma opresc, nici nu doresc sa fac asta, merg mai departe. Sunt liber sa zbor din nou, dar pentru asta am nevoie de un fluture care sa imi dea un impuls cu pictura de pe aripile sale. Caut fluturele care ma poate invata sa zbor. L-am vazut, l-am gasit, atunci cand zburam deja, inainte de a trai in prezent dar am coborat pe pamant pentru a ma odihni si m-am ratacit in padurea de ganduri, prins ca o intr-o plasa de pescar. Am reusit sa ies din intuneric si am ajuns intr-un loc luminos, scaldat in razele rasaritului de soare, exist, privesc cerul, e atat de frumos, e albastru curat, e profund, ma apropiu de cer, caut un fluture, e posibil sa zboare fluturi deasupra norilor. E ascuns pe undeva sunt sigur, simt ca aripile lui vibreaza departe. A trecut ceva timp pana sa ajung sa il privesc prin cerul dens si trist, e acolo, e fragil si fin, e atat de frumos, are aripile pictate in culori vii si calde iar desenul sau este fascinant, este parca o floare de cires in lumina rasaritului de soare. E iarna, aripile sale sunt prinse in gheata e vulnerabil la fel ca atunci cand visa si era imbatat de parfumul florilor, are nevoie de caldura, ii trimit un glob de lumina calda, o samanta de speranta, un vis de primavara, un zambet si poate ma va invata sa zbor . . .

28 Decembrie 2008

Sara, pe dealul Clujului . . .

Ziua este pe sfarsite, noaptea a inceput nu de mult, pentru mine azi e o zi pe care fiecare dintre noi o sarbatoreste, o pastreaza in amintire an de an, de la bucuria copilului care primeste un cadou, la bucuria adolescentului care primeste o sarutare, la bucuria unui adult care isi simte prietenii aproape.
Cei care imi sunt aproape m-au surprins azi in mod extrem de placut, am redevenit din nou copil si m-am bucurat de cadoul primit, am simitit cum din sufletele lor mi-au transmis fiecare ceva bun si cald, mi-au aratat ca sunt alaturi de mine, un lucru de care aveam mare nevoie.
Cand intalnesc pe cineva care isi serbeaza ziua de nastere oamenii doresc sa stie cum se simte persoana in cauza.
Va spun cum m-am simti eu azi, m-am simiti iubit, apreciat si incurajat, toate acestea datorita oamenilor frumosi care se gandesc la mine sau care sunt alaturi de mine la bine si la rau. Vreau sa le multumesc tuturor pentru ceea ce fac pentru mine, vreau sa le cer iertare pentru ca uneori gresesc, vreau sa le transmit ca incurajarile lor ma ajuta, vreau sa le transmit ca simt fiecare gand pe care ei mi-l trimit.
Uneori pentru a transmite un mesaj cuiva nu este necesar sa o spui direct, uneori un simplu gest transmite pentru tine acest mesaj si ajunge la destinatie mult mai bine decat ar face-o un volum de cuvinte cu care ai putea scrie un roman.
Am trait deja o viata, s-a sfarsit atunci cand eram matur si implinit, apoi am renascut deja batran fiind si am inceput din nou sa invat sa merg, sa vorbesc, sa privesc viata cu alti ochi care nu se vad atunci cand sunt privit, sa pretuiesc lucrurile care sunt marunte si pot sa treaca neobservate dar aduc atata bucurie atunci cand suntem capabili sa le intelegem.
Am cazut in intuneric si singuratate dar am invatat ca daca exista viata exista speranta si atunci s-a nascut in intunericul acela dens o luminita calda pe care am ingrijit-o si aparat-o, de care m-am legat cu insasi viata mea si firele erau atat de subtiri incat o picatura de ploaie le puteau rupe si pe urma putea stinge luminita alba. Uneori chiar nu mai conta daca as fi pierdut si viata care mi-a mai ramas, deoarece nu intelegeam care este scopul meu, ce urmeaza sa descopar mai departe, dincolo de urmatorul munte, am inceput sa urc, am inceput sa prind din nou putere dar am cazut iar si atunci ma gandeam ca nu mai are rost sa merg mai departe, eram prea obosit, nemotivat, singur si ma adanceam in intuneric si imi doream ca totul sa se termine in acel moment.
Am cazut atat de rau incat corpul meu material si imaterial s-a imprastiat si indepartat, incat aproape nu mai existam, din mine a ramas in cele din urma un singur punct de lumina, atat de mic incat era la limita existentei. Nu am ajuns la nefiinta deoarece ultimul punct era o lumina, ma intrebam atunci daca se mai poate intampla ceva. Se putea intampla ca lumina sa dispara definitiv, am fost foarte aproape. Acel punct de lumina m-a salvat, dar a fost doar infima baza pe care s-a recladit fiinta mea, bineinteles ca la inceput eu nu am putut sa ajut deloc la aceasta reconstructie, eram purtat de vant, asa mic cum eram, aici Divinitatea a intervenit si mi-a trimis ajutoare care sa aiba grija de grauntele de lumina care purtat de vant a ajuns intre oameni, intre oamenii care imi sunt si acum aproape cu gandurile lor si care m-au ajutat ca eu sa exist din nou, m-au adoptat si eu ii pot numi familia mea, parintii mei, prietenii mei, colegii mei, ii numesc asa deoarece nu exista un cuvant care sa le reuneasca pe toate, fiecare din oamenii din jurul meu au toate aceste calitati la un loc, sunt totul pentru mine, ei sunt motivul existentei mele.
Va multumesc.

Mesaje din trecut - Partea a II a - Ganduri nocturne

Nopti ce curg linistite pe langa noi si le privim lipsiti de griji cu sufletele triste si ochii fixati in gol. Nimeni aproape sa te consoleze cu o sarutare, sa te stranga la piept si sa te lase sa plangi pierdut pana adormi si te lasi purtat pe cararile viselor transparente si neintelese uitand de lumea in care traiesti, plutind deasupra abisului umplut cu necunoscut.
Ce fiinte suntem noi daca ne privim unii pe altii cu inteles dar ceea ce spunem este departe de ceea ce gandim, de ce ne lipseste curajul sa trantim ratiunea ( cenzorul constient ) la pamant pentu a ne putea exprima asa cum suntem, sa putem sa intindem mana si sa spunem: "Asta este ceea ce sunt." Teama de a nu fi interpretat gresit, ne face sa pastram distanta si sa asteptam alte momente pentru a ne apropia de cei care ne plac si atunci cand esti aproape te multumesti cu ceea ce ai si savurezi acele momente iar atunci cand se termina nu iti mai vine sa pleci deoarece presimti ca vei ajunge cu greu in aceeasi stare si din nou iti trec ganduri pe care ai vrea sa le spui dar de frica unei supradoze din aceasta placere arificializata din cauza sfielii iti iei ramas bun si pleci mai departe fara a privi inapoi pentru a avea pastrata in memorie acea amintire care te leaga de ceva nemaiintalnit pana atunci pe care o pastrezi intr-un loc aparte, cutiuta cu amintiri in care se amesteca atatea arome puternice, esente exotice ale existentei.
Care este secretul legaturilor intre oameni ? Ce ne face sa ne apropiem unii de altii, dar si mai mult ce cautam noi de fapt la ceilalti oameni ?
Cand observi o persoana poti sa spui daca iti place sau nu, daca vrei sa te apropii sau nu de ea, dar de ce exista frica de a fi respins caci daca se va intampla nu vei mai sti nimic despre cealalta persoana si nici impresia adevarata pe care ai creat-o.
Oamenii se apropie mai mult daca petrec clipe multe impreuna, daca intampina aceleasi probleme in acelasi timp si le depasesc prin efortul colectiv, o munca a echipei bipersonale care devine mai unita prin succese si mai apropiata prin insuccesele peste care trece. Si pe atunci inseamna o cautare a unei perechi pentru a sti ca exista cineva aproape care poate sa te ridice atunci cand esti cazut, careia poti sa-i acorzi increderea ta cu nesansa tradarii, dar niciodata cu certitudinea sacrificiului suprem.
Si pentru toate acestea este nevoie de crearea unei legaturi intre cele doua persoane, o punte intre sufletele lor pazita la intrare de mintea fiecaruia, garzi ale caii spre cunoasterea totala care atunci cand sunt adormite amortesc constiinta lasand vaporii ce se ridica de pe suflete sa se intalneasca plini de lumina jucausa si sa danseze in spirale incolacite care se ridica precum catenele unei noi fiinte unice dar dualist simbiotice spre focul alb din cerul absolut al cunoasterii totale. Cei doi devin o sfera creata din doua spirale lucrate si slefuite pentru a da nastere noului corp imaterial in care nu mai este loc de altceva si de altcineva caci este destul de puternic pentru a fi frumos, invaluit intr-o lumina clara in care te poti oglindi fara vezi nimic ci doar sa simti apropierea ei si caldura inofensiva in care te scalda. Odata ajuns acolo nu mai exista nici fiinta nici nefiinta, nu existi, dar traiesti si simti in acelasi timp. Mi-e atat de greu sa urmez calea catre locul acela inalt de unde imi voi lua zborul spre inaltimile unde ajungi sa putesti pe valuri line, fine fapturi de ceata din lumina care te poarta spre altcineva pe care il vei intalni la acest nivel al existentei.
Teama de singuratate te face greu si atunci te vei afunda, vei cadea in gol pana iti vor creste aripi care sa te duca inapoi; daca ai curajul sa iti invingi teama sigur vei ajunge sa te apropii de cineva, sa-i intinzi mana, sa se apropie pentru imbratisarea care va face din aceste doua fiinte o picatura de apa si apoi in aceasta minune sa creasca lumina calda, pana cand se va revarsa inafara si va proteja mica picatura de apa de briza care vrea sa o deformeze si sa o rupa.
Si eu poate ca mi-am luat zborul, dar nu stiu unde m-am ratacit si hoinaresc privind in jurul meu si vad multe lucruri frumoase si ma inspaimanta marimea raului dar nu zaresc nici un semn care sa ma faca sa opresc ceea ce ma inconjoara din viteza ametitoare cu care se misca si sa privesc atunci mai bine si sa-mi spun ca mi-am gasit calea, sa-mi las aripile sa cada stiind ca voi pluti.

Candva in anul 2002.

Mesaje din trecut - partea I - "Oameni"

Oameni ce traiesc in nestire
Goi si albi, fara simtire
Ce va poate aduce inapoi ?
Printre cei ca noi . . .

"History became legend . . . legend became myth | . . . and some things that should not have been forgotten . . . were lost." - from "The Lord of the Rings"

Ce oameni ciudati, albi si goi umbla in nestire printre noi, manati de ganduri marunte, inchisi si tristi, fara sentimente.
Ma simt atat de singur printre ei si parca nu ma satur a-i privi, incercand sa le dezleg tainele dar ei isi ascund ochii, cu capul plecat si pleaca grabiti haituiti de privirea mea care incearca sa-i aduca la viata.
Ma intreb atunci ce i-a facut sa-si ascunda sufletul, ce cheie le-a inchis gandirea si sentimentele, de ce curajul lor nu poate sfarma lacatul incatusator ?
Ii vad ca niste sclavi ce umbla in lanturile lor zilnice si la apusul Soarelui se gandesc la libertate dar o asteapta ca pe un mantuitor, fara a-i pregati calea. Adorm iar linistiti cu gandul la ziua ce vine si nu viseaza caci sunt asa de obositi incat dorm intr-un mormant sapat in existenta.
Sarmanul meu suflet, il simt injunghiat de lucruri ce au sa se intample, imi voi proteja mintea si cochilia sufletului de noaptea ce va urma, oriunde voi fi, poate este mai bine sa nu incerc sa schimb ceva caci oricum voi ajunge in acelasi loc ca intr-un labirint sferic a carui iesiri ajung toate in centru si de acolo poti vedea toate caile ce le-ai urmat in scopul devenirii a ceea ce esti.
Si atunci plec si eu capul si privesc in sufletul meu ce se inchide ca o supernova intr-o gaura neagra, atat de neagra incat chiar mintea mea este atrasa dar daca voi cadea acolo voi fi un om fara suflet si fara minte, un corp simplu ce pluteste privind fara inteles, si ce pot sa fac decat sa ma ancorez de oamenii luminati din jurul meu care ma inteleg si-mi impiedica caderea, ajutandu-ma sa vad ca nu sunt singur si ca trebuie sa lupt pentu afirmarea existentei mele, sa ma zbat ca un peste prins in plasa pentru a fi auzit de semenii mei cu minti inaripate si suflete ce stralucesc de caldura sentimentelor necenzurate de constiinta.
Un suflet ratacitor spunea ca sentimentele se reduc doar la teama si iubire, parinti nascatori de alte sentimente, dar daca nu-ti sunt aproape nici unul dintre ele, "ce simt eu ?", sunt sentimente ale sufletului pe care nu le poti defini intr-o lume materiala si nu le poti descoperi decat daca privesti inauntrul tau si eu nu-mi doresc decat pe cineva care sa poata privi in mine, iar eu sa privesc in ea ca in apele cele mai adanci in care sa ma scufund fara a-mi fi teama de lumina ei calda. Unde voi gasi eu ochii aceia care sa-mi vorbeasca nemiscati si sa ma imbratiseze strans incat sa traiesc fara a respira ?
Oamenii nu mai cunosc ce este iubirea si fac compromisuri pentru a se complace in ceea ce sunt din teama de nu fi ratacitori pe drumul cautarii care poate dura mai mult decat o viata. Se simt atat de legati de trairile pe care le au incat se lasa inselati de simturile elementare neglijandu-le pe cele ce izvorasc din launtrul lor pe care le ineaca pe cand ajung la stadiul de vise spunandu-si ca nu vor putea ajunge acolo niciodata.

Am gasit iubirea

In noaptea linistita si clara
Gandul meu neostenit alearga la tine,
Chipul tau de inger in orice seara
Pe imaginea apusului vine la mine.

Primul nostru sarut il am amintire
Pastrat in rama de trandafiri parfumati
Sufletul meu si al tau in nemurire,
De-a pururi prin iubire vom fi neuitati.

Ochii tai ii recunosc dintr-o mie
Caci tu esti aleasa inimii mele
Totul va fi asa cum vom vrea sa fie,
Dragostea noastra va urca la stele.

Te iubesc ca pe un vis dulce
Si ti-o spun printr-o simpla privire.
Lasa inimile noastre sa se culce
Pe flori albe ce miros a iubire.

19 Septembrie 2000.

Suferinta si iubire

Iubirea vietii mele, de ce nu te gasesc ?
Sperantele mele toate se risipesc.
Ma las purtat de ritmul timpului
Si sufletul plapand in mine il inui.

Devin un simplu privitor absent,
Totul se misca din ce in ce mai lent
Si traiesc dormind, visand, sperand
Si implinirea vietii mele e doar un gand.

Darurile vietii mele pe un altar le-as jertfi
Daca sansa nu as avea a le folosi
As vrea sa parasesc uneori aceasta lume
Dar poate vor suferi cei ce cunosc al meu nume.

Daca mi-ar sta in putere sa o iau, toata,
Suferinta as lua-o la mine deindata
As lasa doar binele, frumusetea, pacea si iubirea
Sa fiu eu nefericit, lasand celorlalti fericirea.

Se spune ca suferinta te purifica
Si lumea pe echilibru se ridica,
Suferinta apartinand unui singur suflet, zau
Dac-ar mai fi in lumea asta rau
Si acel suflet nu poate fi decat Dumnezeu.

18 Septembrie 2000.

Iubirea . . .

Iubirea ma cheama la ea
Dar eu sunt singur suferind,
Caci iubita dragostea nu-mi vrea
Si sufletul meu adoarme plangand.

Orice floare sau rasarit de soare
Natura mi le ofera nestiind
Ca pe mine inima ma doare
Fiind singur pe lume, iubit nefiind.

Tot ce mi-a adus iubirea
A fost doar suferinta
Deoarece nu sunt iubit de ea
Cea mai dulce fiinta.

Chipul ei de inger imi apare
Ca o clipa, intr-un vis
Si apoi deindata dispare
Lasand lacrimi pe al meu iris.

Sufletul ramane apoi singur
Chinuti de un dor nestins,
Nefiind iubit devine mai pur
Dar din ce in ce mai stins.

11 August 2000.

Revenirea

Revin cu noi ganduri, sunt student si peste o saptamana voi incepe cursurile. Astept cu nerabdare.
Am complexe in ceea ce priveste inaltimea, incep sa-mi pierd credinta deoarece sunt nemultumit de faptul ca nu sunt prea inalt, de faptul ca nu am un loc de munca si ma simt ca un parazit.
Simt nevoia de a face ceva sa ma scoata din anonimat si sa-mi aduca bunastare materiala.
Nu sunt un psihopat deci nu ma gandesc sa fac ceva rau, vreau doar sa fac ceva ce sa ma scoata din starea in care ma aflu.
Sunt nemultumit si stiu ca viata e grea si am realizat mult in plan intelectual dar sunt confuz si intrebarile pe care mi le pun sunt de ce sunt eu asa, de ce nu sunt mai inalt, de ce viata mea nu are un ritm mai alert caci simt ca innebunesc daca nu fac nimic.
Ii cer lui Dumnezeu sa faca ceva pentru min, ceva de care sa-mi dau seama ca este doar al meu, poate sa-mi dea o sansa sa-mi dea un semn ca totul va fi bine.
Toata viata mea a fost dominata de suferinta si munca iar clipele de fericire au fost ca niste oaze care m-au facut sa uit de tot si sa nu mai am ganduri ce-mi perinda mintea, as vrea sa pot sa dorm linistit, sa nu mai am griji.
Vreau ca viata sa sa nu ma priveze de lucrurile si momentele pe care trebuie sa le traiesc la acele momente din viata cand sunt normale si necesare si aduc fericire personala.
Tot ceea ce s-a intamplat bun in viata mea a tinut de munca mea sau de darul pe care Dumnezeu mi l-a dat si eu l-am folosit acumuland multe cunostinte si devenind "student".
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, inteligenta sau frumusete si sper ca intr-o buna zi imi voi putea implini dorintele fiintei mele.
Imi caut un loc de munca dar nu gasesc ceva ce sa-mi placa si sa-mi puna in evidenta calitatile mele.
As vrea sa-mi intalnesc sufletul pereche care sa ma ajute in tot ceea ce fac, sa ne sprijinim reciproc si sa fim impreuna la bine si la rau.
M-am saturat de aceasta lume de care parca ma simt obosit si care imi da senzatia de monotonie. Vreau sa fac ceva curajos si iesit din obisnuinta fiecarei zi, care sa-mi schimbe viata.
Vreau ceva nou, vreau sa arat lumii ceea ce pot sa fac, vreau sa fiu alaturi de prietenii vechi si noi si de prietenii de care viata m-a despartit, de prima mea iubire cu care as vrea sa mai vorbesc.
Vreau sa iubesc si sa fiu iubit. Strigatul meu este mut si vreau ca macar cineva sa ma inteleaga chiar daca nu ma aude.
Voi sta, voi mai astepta, ii voi da timpului o sansa pentru a schimba ceva, sper sa nu mor singur, neiubit si nefericit.
Vreau o sansa in viata mea de acum pe care sa o fructific sia sa-mi etalez toate calitatile, aceste daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu.

18 Septembrie 2000.

Pagina de jurnal

De mult timp nu am mai scris nimic. Sunt singurul treaz si stau singur in antreu.
Tot aceleasi lucruri imi provoaca stari de visare in care stau si privesc in gol.
Ma intreb iar ce se intampla cu mine. Este oare dragoste ? Daca e asa cea mai mare temere a mea s-a adeverit: iubesc fara sa fiu iubit.
De ce sufar din cauza unei persoane care se joaca cu oamenii, de ce sentimentele primeaza si nu ma pot detasa ?
Sunt asemenea lui Felix din "Enigma Otiliei" doar ca ORilia se joaca osciland intre mai multi barbati.
Doamne de ce nu imi gasesc perechea, de ce toate persoanele pe care le iubesc fug de mine, se joaca cu mine sau la un moment dat eu trebuie sa fac ceva ce distruge relatiile bune dintre mine si ceilalti.
Stau si ma intreb care va fi soarta mea ? unde ma indrept si de ce inca nu sunt rasplatit pentru eforturile mele.
Acum il inteleg pe "Luceafar" si cunosc sentimentele pe care Eminescu le-a avut fata de aceasta lume.
De ce este asa nedreapta cu cei care sufera si fac sacrificii ?
De ce unii oameni sufera tot timpul si de ce unii nu cunosc greutatile vietii ?
De ce oamenii care au sentimente nu sunt apreciati asa cum trebuie si de ce oamenii superficiali au totul ?
Viata este nedreapta, unii au spus-o de mult, pana acum doar am gandit-o.
Intr-o zi imi voi pierde mintile. Sunt oare prea evoluat pentru a ma putea integra in societate, am ajuns oare la nivelul oamenilor "reci" ducand cu mine si sentimentele ?
Vreau sa iubesc si sa fiu iubit, vreau sa cunosc si eu fericirea. Nu sunt un luceafar sa cer o ora de iubire pentru ca daca as fi luceafar as avea lumea la degetul mic dar nu as avea sentimente.
De ce trebuie sa fiu intotdeauna in mijloc ?
In ceea ce priveste iubirea este clar ca sunt indragostit, dar nu sunt apreciat pe masura, ceea ce mi se intampla de obicei.
Nu de mult timp as fi dorit sa nu ma fi nascut, dar acum cand stiu ca viata este calea mea toate acestea trebuie sa treaca si sa-mi adun puterile deoarece eu intotdeauna aproape aleg calea cea mai grea, de aceea ma voi razbuna pe aceasta viata nedreapta si voi incerca sa o schimb, voi lupta cu raul pentru ca binele sa biruiasca.
Voi fi un om bun impotriva a tot ceea ce s-a intamplat.
Sunt multe persoane precum sunt eu chiar si in posturi mai rele si mai grele.
De ce nu imi dai Doamne putere ? De ce crezi ca ma voi schimba ?
Voi fi arhanghelul binelui indiferent ce se va intampla, dar pentru asta trebuie sa pot sa fac binele, sa am puterea financiara.
Mila si bunatatea sufletului m-a ajutat la examene, dar de ce nu am devenit ceea ce doresc ?
Precum in cutia Pandorei a ramas Speranta ( unele zvonuri antice sustin ca acea cutie a ramas goala ) in sufletul meu pastrez si eu speranta.
Sunt atatia oameni pe Pamant si toti sunt diferiti, dar polii diferiti se atrag, Doamne imi cer dreptul de a fi fericit cunoscand o persoana feminina care sa ma iubeasca.
ORilia ma tulbura precum si gandul la ea, parfumul ei ma innebuneste, dar cu ce folos caci eu sunt singur.
Mi-e frica sa nu fiu singur, sa nu devin un singuratic. Mi-e frica sa nu fiu iubit. As vrea sa plang, as vrea sa iubesc, dar sufletul meu iese ranit din tot ceea ce fac. Ma intreb sunt eu facut sa sufar ? doar stiu ca viata este grea si trebuie infruntata, dar eu nu am cu cine sa fiu impreuna, sa vorbim, sa ne cunoastem sufletele si sa impartim suferintele si fericirea.
Se spune ca suferinta purifica si atunci stau si ma intreb cat de pur imi este sufletul ?
intrebarea despre existenta oamenilor imi vine iar in minte. Nu trebuie sa mai sufar si sa plang, va veni si vremea mea.

11 August 2000

Un nou inceput

Un nou inceput in viata
O noua cale de urmat
Cu mintea pot sa razbat
Un nou inceput in viata.

Sunt altul si totusi acelasi
Acelasi suflet, aceeasi minte
Cu atitudinea ies inainte
Sunt altul si totusi acelasi.

Acum cunosc viata cu adevarat
Pot fi fericit, fericit ca traiesc
Fiecare zi e un dar ceresc
Acum cunosc viata cu adevarat.

Exista frumusete, totul e animat
Poti sa visezi, poti sa speri
Iubire, sa primesti si sa oferi
Exista frumusete, totul e animat.

Un nou inceput in viata
O noua cale de urmat
Acum cunosc viata cu adevarat
Exista frumusete, totul e animat
Desi parca nu m-am schimbat
Privesc cu alti ochi aceasta viata.

20 Februrarie 2000

Asteptand

Uneori ma intreb de ce eu trebuie sa sufar din cauza acestei vieti care se bazeaza pe materialism si nu tine cont de sentimente si suflete decat daca omul este satisfacut material.
Lumea aceasta este foarte mare si nici un om nu este la fel cu celalalt dar totusi sunt suflete pereche care se cunosc de o eternitate si in lumea aceasta materiala nu se recunosc.
Eu nu mi-am gasit sufletul pereche si parca am obosit sa-l mai caut.
Am devenit alt om care isi cauta o alta fata in relatiile cu oamenii si vreau sa fiu iar eu cel cu sufletul curat si fericit.
Am o incercare grea de trecut si simt ca nu mai rezist presiunii, lumea imi acapareaza prioritatile si sufletul meu ramane singur iar eu nu-l pot mangaia ci si mai mult il nefericesc cu gandurile mele in care imi doresc bunastare materiala.
Sunt confuz si astept un semn sa-mi lumineze calea.

Iubire fluida

Nimic nu e ca un rasarit de soare,
Alaturi de iubita mea de care
Sufletul meu pe loc s-a dorit
De ochii ei minunati privit.

Nimic nu este ca un sarut
Dulce, de inima mea vrut
Zambet, pe care sa-l privesc
Cand de iubire ma topesc.

Nimic nu este ca tine
Iubirea mea, cu miscari line
Ce-mi place sa le privesc,
In sufletul meu stiu ca iubesc.

02 Februarie 2000

Superficial

Stau si ma intreb cand am vazut ultima data frumusetea caci frumusetea este peste tot in lume si in spatele fiecarui lucru se ascunde ceva viu.
Exista asa multa frumusete pe lume incat nu o pot cuprinde cu "inima". Atunci o las sa treaca prin mine ca o ploaie si simt o mare usurare.
Poate ca acum nu intelegeti nimic, dar veti intelege, candva intr-o buna zi cand veti vedea Frumusetea.
Aceste lucruri le spun dupa ce am vazut "Don Juan de Marco" si "American Beauty".
Realizez acum ca am trecut intr-o noua faza a evolutiei mele, am realizat ca trebuie sa fiu sigur pe mine si sa-mi exprim sentimentele, sa infrunt lumea caci nu am de ce sa-mi fie rusine sau sa-mi fie teama.
Trebuie ca eu sa fiu primul caci am inteligenta si am sentimente si pot sa-mi conduc cu adevarat viata.
Stiu acum ce am de facut. Urmatorul pas ce trebuie sa-l fac depinde de mine, trebuie sa iau BAC-ul sa intru la facultate, trebuie sa-mi multiplic talentul dat de Dumnezeu, in viata materiala si spirituala.
Azi am trait un moment si un sentiment pe care nu l-am avut de mult timp. Ma plimbam si uitandu-ma in jur realizam curgerea lina a timpului, era una dintre zilele in care privesc in jur si totul mi se pare ca curge iar timpul aproape sta in loc.
Am incredere in mine si voi deveni implinit in viata intelectuala si-mi voi asigura viitorul iar apoi ma voi putea arunca in apele sentimentelor si in universul mistic al gandirii, dar nu voi uita sa-mi traiesc viata avand cele mai diverse sentimente si neuitand ca lucrurile vii sunt pe primul loc.

20 Februarie 2000

Singur la BAC

Nimeni nu poate raspunde la intrebari despre viata. Cu ce scop am fost noi plasmuiti intr-un univers atat de mare si care nu ne ofera decat singuratate. Poate ca specie ne vom intalni perechea iubita cu care ne vom lega viata dar ca planeta vom ramane singuratici. Se apropie Ziua Indragostitilor ( adoptata, o imitatie inutila ) si eu nu am pe cine sa iubesc, iubirea mea se iroseste inca de la inceput. Ma bucur totusi, nespus de mult caci am prieteni, am prieteni care sunt langa mine. Ma intreb cand oare se vor sfarsi aceste examene ale vietii pe care trebuie sa le trecem din cand in cand. Imi doresc sa trec cu bine peste examneul de BAC si facultate dar stau si ma gandesc de ce oare m-am nascut eu in timpul acesta, in care este din ce in ce mai greu sa traiesti, de ce nu esti apreciat dupa calitatile pe care le ai si de ce toata lumea aceasta cat este de mare nu se invarte in jurul Soarelui ci in jurul banilor ? As vrea sa fiu in trecut, cand natura inca stapanea Pamantul, atunci cand totul era armonie deoarece Natura facea legile mult mai bine decat o fac oamenii acum. Acum sunt aici si nu pot decat sa stau si sa gandesc si sa-mi amintesc desi lumea este activa si se misca in ritm alert. Oamenii se ghideaza dupa Timp, Timpul care de fapt nu exista, exista doar in imaginatia oamenilor. Ce ar face oamenii fara Timp as vrea sa stiu ? As vrea acum sa imi las sufletul sa zboare sa fiu un om implinit prin sentimente sufletesti. Sufletul meu este in echilibru, dar uneori Balanta, adica eu, este inegala precum azi. De ce vointa mea nu reactioneaza cand vede ca sunt in pauza de activitate. Dorinta mea este sa cunosc, sa cunosc cat mai multe lucruri sau nelucruri pe care apoi sa le folosesc in viitorul vietii mele. Sentimentul pe care il am este acela ca desi am adunat multe cunostinte, cele care mi se vor cere la examen nu ma atrag sau le stapanesc din punct de vedere general. Nu mai pot nici sa-mi exprim sentimentele dar stiu ca "The time is near ..." si nu peste mult timp va deveni "The time is now ..." si trebuie sa adun puterea pentru a trece peste acel moment pentru ca apoi sa-mi gasesc iubirea si impreuna sa putem privi un rasarit de soare in zorile unei zile de vara, pe un munte singuratic ce-si varsa apele in cascade inconjurate de paduri stufoase care respira un aer pur. Acum nu stiu raspunsul la viitor, dar stiu ca orice va fi voi infrunta viata pentru a-mi indeplini visul, cine stie oare ce va fi caci "Adevarul este dincolo de noi ..."

07 Februarie 2000

Eu sunt, eu

Am primit si eu taina iubirii
Dar sentimentul m-a coplesit,
Am incercat din strafundul firii
Sa spun tot ceea ce simt
Dar nu am fost inteles
Si, totul s-a schimbat
Iubirea mea a plecat.
Desi imi amintesc ades,
Amintirea e tot ce a ramas
Intr-un suflet odata fericit
Care acum este ratacit
In lumea in care a facut popas.

02 Decembrie 1999

Cochilie de suflet

Aduceri aminte
De prima iubire.
Stau cuminte
Si plutesc in nestire,
Spre zilele din trecut
Cand totul era la inceput,
Doi ochi de neuitat
Ce inima mi-au furat.
Acum totul e o amintire
Iubirea e tot iubire
Dar tu vei ramane mereu
Numai in sufletul meu.
As vrea sa te mai vad o data
Sa-ti spun ca te iubesc
Dar nu vreau sa zdrobesc
Inima mea, destul incercata.

02 Decembrie 1999

Visul

In apele marii stravezii
Eu imi caut iubirea.
"- Cine esti si de unde vii ?"
"- Eu reprezint omenirea."

"- Si ce cauti tu fiinta pieritoare ?"
"- Te caut pe tine, suflet de floare."
Vreau doar sa invat sa iubesc
Caci mie asa mi se pare firesc.

Sa-mi caut sufletul pereche
Caci in aceasta lume doresc
Pentru o vreme sa ratacesc.
"- Si vrei ca eu sa-ti stau de veghe ?"

Vreau sa mi te destainui
Caci atunci cand fara chip voi fi
Prin sufletul meu voi dainui
Iar mintea, sentimentele vor fi vii.

"- E interzis a ma destainui
Dar preabine te pot sfatui
Asculta-ti inima si totul va inflori
Daca, pe cineva vei iubi."

22 Ianuarie 2000

Visez sperante ?

E zambetul tau, care asemenea
Unui vis, ma cheama la el.
Sufletul meu pluteste,
Un sentiment ma copleseste,
Numai dragostea poate sa fie.
Toata fiinta mea vie
Ma-ndeamna sa iti vorbesc,
Incerc, dar nu prin cuvinte.
Rasul tau dulce vreau sa il cunosc,
Cu inima ta, curata, fierbinte,
Eu vreau sa fiu aproape,
Atat doar si voi fi fericit.
Si inchizand ale mele pleoape
Imaginea ta imi va fi rasarit.
Toate acestea doar pentru o clipa,
Efemere cum nu sunt, eu le doresc
Inima ta deosebita si
Un zambet de-al tau eu iubesc.
Bine poate e poemul meu copilaresc.
E numai ceea ce eu simt,
Se poate sa gresesc ? nu, mint
Caci sufletul imi cere sa iubesc.

02 Decembrie 1999

Ganduri ascunse

Niciodata nu am mai fost umilit in asemenea masura. Cand acei oameni m-au privit imi doream sa nu mai fiu pe acest Pamant. Umilinta a mai fost prezenta in viata mea de destule ori dar acum nu simt numai umilinta ci si rusine si degradare. Nu imi doresc decat iertare din partea acelor oameni si totusi aceasta intamplare mi-a intarit dorinta de razbunare pe viata pe care am decis sa o conduc eu insumi si nu sa mai plutesc la voia intamplarii. Sunt un om cu principii si scrupule si poate ca ma gandesc prea mult la oamenii de langa mine, carora le doresc binele si ma gandesc la ceea ce vad ei in persoana mea. Doresc bunastarea vietii materiale desi intru in contradictie cu credinta dar poti sa fi un om credincios si bogat si om bun care face bine si oamenii il iubesc ( pe acest om ) si il respecta, exemplul cel mai elocvent fiind tatal ei. Doresc ca lucrurile sa se indrept, sa trec peste toate si sa fiu la randul meu un om bun si bogat care face bine. Dorinta mea pe acest Pamant este sa fac cat mai mult bine dar nu am mijloacele necesare, cele materiale, pentru a aduce bucurie in viata altor oameni si pentru a fi eu insumi OM, un om care sa-si poata exprima sentimentele fara frica pe care o da insuficienta banilor. Un suflet mare cu un buget mic, nimic nu poate aduce mai multa suferinta si nesiguranta, frustrare si sentimentul neputintei. As vrea sa cunosc raspunsul la intrebarea: "De ce m-a pus Dumnezeu in acea situatie ?". Vreau sa visez si sa cunosc raspunsul printr-o revelati, vreau un miracol in viata mea pentru a nu-mi degrada credinta si pentru a nu-mi pierde speranta. Atat pot doar sa spun: "Cred in Dumnezeu si accept tot ceea ce imi ofera in viata vrand ca apoi sa descifrez misterul vietii intr-o conversatie cu Dumnezeu."

26 Ianuarie 2000

Cugetarile adolescentei

Sunt ratacit in lumea aceasta si te caut pe tine, te-ma gasit dar ai ramas tu cea adevarata ? Te-am intalnit, ne-am privit, ochii tai imi aduc aminte de iubire dar eu nu pot sa imi inving teama si sa te cunosc. Doi ochi albastri s-au pus intre noi si ma intreb care dintre voi doua ma iubeste cu adevarat caci eu nu vreau sa ranesc un suflet stiind mai ales ca el este apropiat tie. Doresc iubire dar m-a tulburat aparitia voastra, sunteti doua suflete ingemanate si e trebuie sa aleg ceea ce-mi sfasie sufletul; poate ca timpul este prietenul meu dar imi este frica ca altcineva va mai apare in viata ta, va trece oare atata timp, 6 luni, fara nici o schimbare, imi va ajunge acest timp sa-mi asigur viitorul si sa-mi infrang temerile ? Este tot ceea ce cer din tot sufletul de la Dumnezeu, o lume in care sa ajung sa-mi implinesc dorinta mintii ca apoi sa imi ingrijesc sufletul mistuit de dorinta iubirii. Ma gandesc la tine, ma gandesc la ea, numele vostru il cunosc, dar de ce este oare un nume ? nimic mai mult decat un pic de ordine in aceasta lume, important este sufletul la fel si mintea. Cum pot eu sa iubesc in acelasi timp doua suflete ? Cum pot oare sa evit situatia in care va trebui sa aleg ? caci nu voi putea pleca in lume si nu voi putea pierde timpul. Ma intreb care va fi sfarsitul si care va fi inceputul ? Ce voi iubi, o stralucire neagra sau o magaiere balaie ? Totul va trece, sper, si eu voi fi langa tine, te voi numi iubirea mea desi nu te cunosc parca nu iti cunosc nici culoarea. Sufletul meu este apasat si il simt cum se scufunda, ceva a rupt echilibrul in care eu pluteam si trebuie sa recuperez. Voi astepta si voi implini ceea ce Dumnezeu doreste, El imi cunoaste sufletul cu toate bucuriile si tristetile lui, nu doresc decat o alinare si o speranta ca viitorul va fi cald si pentru mine.

27 Decembrie 1999

Ce este realitatea ?

Acestea sunt ganduri adunate de la oameni simpli si anonimi care trec zilnic pe langa noi, sunt ganduri puternice care se transmit celor din jur dar suntem prea ocupati sa privim si sa simtim ceea ce ne inconjoara, suntem prea obositi, prea nervosi sau prea dezinteresati.
"Cineva m-a trezit din visul frumos numit viata, mi-a luat cel mai de pret lucru, viata in doi alaturi de sotia mea."
"Ma intreb ce ar vedea cineva daca sufletul meu ar iesi afara si s-ar lasa observat, operat, diagnosticat. Sufletul meu e trist, e singur, iubita mea este departe de mine."
"De ce trebuie sa ne fie frica de viata noastra ? De ce suntem prizonierii unui trup atat de fragil ? De ce sufletul nu poate trai inependent de ambalajul sau efemer ?"
"Mi-e frica de firul subtire de care sta atarnata iubirea mea. E atat de fragil, e atat de alb, mi-e frica sa il ating, as vrea sa il ating sa il intaresc, sa ma asigur ca nu se rupe dar chiar eu l-as putea rupe si cubul cel negru de deasupra ei ar putea cadea aici pe Pamant."
"Este ciudat cum oamenii se pot multumi chiar daca primesc din ce in ce mai putin, e paradoxal chiar deoarece toti cauta sa agoniseasca mai mult, mai mare, mai frumos, mai puternic, mai bun, mai scump, in loc sa cautam ceva mai drag, mai iubitor, mai linistit, mai sigur, mai intelept, cautam perfectiunea, de ce oare ? Suntem atat de orbi, de nepasatori incat nu putem sa admiram ceea ce avem aproape ?"
"Cand v-ati uitat ultima data cu atentie la ceea ce exista imprejur ? Cand v-ati privit ultima data palmele sa observati fiecare rid, fiecare por ? Cand ati contemplat ultima data peisajul fie el chiar si cel urban ? De ce oameni cauta perfectiunea cand frumusetea acestei lumi o gasim in imperfectiunea sa ? Perfecta sau imperfecta lumea care o simtim cu toate simturile noaste inselate nu exista. Apare doar cand deschidem ochii dar este intr-adevar frumoasa ?"
"Cineva m-a trezit din visul numit viata ..."
"Iubirea mi-a ramas captiva in visul frumos. Acum sunt singur. Ma intreb cum arata durerea ? Ma doare sufletul, este strivit, jumatate din el mi-a fost amputat in mod brutal. Rapid si dureros, am fost exilat intr-o alta dimensiune, intr-un alt univers, captiv in suferinta si nefericire."
"E noapte, e noapte chiar si atunci cand e zi afara, fara luna, fara stele, e intuneric mut si surd, nu aude nimeni strigatul meu, nici macar Divinitatea, Universul e mare, poate nu strig destul de tare. Poate sufletul meu e inecat de durere si nu mai poate striga, poate cu siguranta sa lupte, e optimist, firul cel alb se va intari, se va rasuci, se va tese singur pana va fi o sfoara apoi o haina luminoasa, pura si puternica."
"M-am trezit intr-o alta viata, intr-o lume grabita, trista, alerta. Voi lupta sa revin in lumea mea, voi merge pana la capatul lumii doar ca sa adorm obosit si sa ma trezesc in lumea pe care o stiu, din care am fost smuls. Totul in jur se misca lin, incet si incetosat, timpul e gros, curge repede dar lin. Mi-e somn iar, vreau sa adorm acum, sa calatoresc inapoi in lumea din care am plecat. Acum sunt toti cu mine dar parca nu sunt ei, sunt copii facute pentru ca eu sa ma simt acasa. Nu este aici casa mea, nu este lumea mea, ceva sau cineva lipseste. Ma intreb daca nu cumva cel care atarna de firul alb sunt eu si toti cei pe care ii iubesc asteapta sa ma trezesc. Lumea aceasta nu este reala, e un vis, un alt vis, trebuie sa se sfarseasca totul. Mintea incearca sa ma pacaleasca dar sufletul stie mai bine deoarece simte lumea din care am plecat, nu este aici, am cazut din acea lume in aceasta viata. E prea devreme, am visat, m-am trezit din nou, in acelasi loc, in acelasi univers infam si trist, singur."
"Nu gasesc cheia, trebuie sa caut mai atent sau mai inteligent ? Cei care m-au inchis aici stiu cu siguranta unde este cheia. Cheia exista, nu am cautat-o destul de adanc. O voi gasi si voi deschide usa. Sunt inchis in cubul acesta de gheata, doar eu. Cine este acela care traieste in lumea reala, tu sau eu ? Trezeste-ma, vreau sa ma trezesc."
"Vreau putina liniste, Dumnezeul meu, opreste putin acest timp care nu exista, eu nu mai vreau sa il simt, amorteste-l si apoi adoarme-ma, somnul sa-mi fie fara vise, sa fie scurt si trezeste-ma cand am ajuns acasa. Timpul este aproape, va fi savarsit, desavarsit ?"