Asteptand soarele

Deschid usa si pasesc, afara vantul racoros ma cuprinde imediat, o ploaie fina imi spala fata, pulverizand apa, ma trezeste, ma face sa fiu constient de faptul ca a inceput o noua zi. Pregatit pentru a ajunge la destinatie urcam grabiti in masina, e rece, motorul porneste parca cu retinere din cauza racorii de afara. Am pornit, suntem in intarziere putin, in timp ce stropii mari continua sa cada pe parbriz ma gandesc care e cel mai rapid drum, il urmez cu putina retinere, are mai multe denivelari si gropi si imi da un sentiment neplacut de neliniste. Privind la tot ceea ce ma inconjoara realizez ca viata e animata, e agitata, e ora la care majoritatea oamenilor se indreapta spre locul de munca. Prin radio se aude o melodie mai veche, imi aduce aminte ca timpul trece repede si ca in momentul meu de neclintire in care am realizat ca traiesc si ca as putea sa privesc animatia care ma inconjoara s-a terminat, la fel si melodia. Inca putin si aproape am ajuns, radioul prezinta cateva stiri mai mult sau mai putin interesante, eu imi caut locul de parcare si ma pregatesc sa incep o noua zi. Putin obosit dar increzator ca voi face fata zilei imi iau geanta si infrunt din nou vantul umed, nu port umbrela, de fiecare data imi place sa simt ploaia care ma atinge, e conexiunea mea cu natura, simt ca fac parte din tot ceea ce e viu pe aceasta planeta si ma bucur ca pot sa simt asta. Pe strada e tacere, doar zgomotul unui automobil mai vechi ma face sa tresar din starea de conservare in care am intrat, e o stare in care singurul lucru la care ma concentrez e traseul pe care il parcurg, ceilalti oameni sunt jaloane de care nu trebuie sa ma lovesc, sunt niste corpuri mobile fara sa le recunosc fetele sau sa le identific hainele. In aceeasi stare ajung si eu la destinatie, raspund la salut refelexiv fara sa ma gandesc daca e un cunoscut sau nu, urc scarile cladirii instinctiv si ajung la birou, salut si ma asez la locul meu. E primul semn care ma face sa ies din starea de amorteala, ziua a inceput, sunt din nou atent si conectat la orice informatie.
Meditativ privesc spre drumul pe care l-am facut de dimineata, mi-am fixat amintirea primilor stropi de ploaie pe fata, aerul de dimineata din zona cu verdeata, eu sub parbrizul acoperit de apa gandind la lumea de afara. Poate intr-o zi voi scrie despre asta, poate intr-o zi voi avea timp sa imi fac ziua sa inceapa in momentul in care am deschis ochii. Primul impuls va fi cand ma voi trezi si voi primi sarutul razelor de soare pe fata odihnita.