A mai trecut un an ... un an de cand ?

M-am trezit azi dimineata, nu am stiu ca am facut asta, am deschis ochii si m-am avantat intre oamenii din strada. Oare cat am hibernat? E iarna, de nu m-a avertizat cineva in ce lume ma voi trezi, mi se pare ca am lipsit atat de mult. Inima mea e atat de mica, de abia imi ajunge mie sa traiesc, acum parca e de neinteles aceasta viata. Sunt unul dintre oamenii neadaptati, am fost inchis in mine atat timp incat societatea in care traiesc nu ma recunoaste, ma considera slab, egoist si fara sanse sa ma reintegrez.
Uneori ma intreb cum au reusit cei batrani sa reuseasca, ce i-a impins sa mearga mai departe. Iata-ma aici, din nou printre oameni, sunt obisnuit sa traiesc viata pentru ziua de azi, fara sa fac planuri pentru ziua de maine, timpul ma poarta si imi spune ce va urma, fara ca eu sa ma opun. Sunt dezorientat, as vrea sa stiu cum sa gandesc sa imi preiau iar dreptul de a alege ce va urma, de a alege ce vreau sa fac mai departe, parca mi-e frica, am facut asta mai demult si viata mi-a aratat ca altcineva poate alege pentru tine, poate alege pe ce cale sa mergi, singur sau impreuna cu ceilalti.
M-am trezit intr-o lume in care cumparaturile pot sa devina o nebunie, o lume in care o femeie apreciaza dragostea dupa marca masinii, o lume in care un copil nou nascut poate fi uitat si ranit chiar in spital, o lume in care copii de trei ani sunt ucisi din motive absurde, o lume in care un batran de 86 de ani concepe un copil cu un alt copil de 11 ani, o lume in care tot ce este mai rau se poate intampla oricand chiar langa tine. Ce s-a intamplat cu viata oamenilor, ce putere ii indruma sa calce totul in picioare pentru a obtine un lucru neinsemnat, ce s-a intamplat cu visele mele? cu viata linistita din fiecare zi, cu sarutul de dimineata, cu mirosul cafelei ademenindu-mi nasul in timp ce inca sunt sub plapuma, unde sunt razele soarelui de dimineata? Unde am pierdut bucuria de te juca cu un copil in parc, unde s-a dus placerea unei bai in mare, de ce colindele de Craciun nu ma mai fac macar sa deschid gura sa incep si eu sa cant, nici macar sub dus nu mai cant, nu mai simt stropii fierbinti pe spatele incordat; celelalte bucurii nu le mai gasesc, nici nu le-am mai intalnit, ochii mei nu le mai vad.
M-am trezit, cu ce folos? Intr-o lume stearpa, intr-o lume in care simt ca nu mai am locul, as vrea sa vina vara, sa vad daca mai zambesc cand dimineata soarele imi incalzeste fata asteptand autobuzul, cand vantul usor si curat de dimineata imi da putere sa ma gandesc la cei dragi, insuflandu-mi pofta de viata.
Toate cartile pe care le-am citit, toate cursurile la care am fost, toate realizarile de pana acum, de ce nu m-au pregatit pentru viata? Cum as putea sa invat sa traiesc, cine ma poate ajuta? Uneori ma simt ca un strain, ma uit la zidurile din jur si nu cred ca sunt reale, parca as putea trece oricand printre ele, ma uit la oameni, ma privesc si ei, dar cum este in spatele ochilor lor, cum ma vad ei pe mine? Mi-ar place sa ma pot privi in ochi, sa ma observ dinafara corpului meu un an intreg, sa iau notite, sa ma inteleg. Cei care m-au privit pana acum au ezitat sa ma trezeasca, de frica socului. Oare cum a fost cand am ajuns in aceasta viata, ce am vazut prima data, ce am simtit? A fost un soc cu siguranta, nu intelegeam ce se intampla dar m-am adaptat fara sa inteleg cum sa fac asta, era totul un instinct, eram programat sa fac asta. Cu toate acestea nu eram programat pentru unele lucruri care au venit, trebuia sa cad pentru a invata sa merg, trebuia sa ma ard pentru a intelege focul, trebuia sa-mi frang inima pentru a intelege iubirea, trebuia si mai trebuie sa mi se intample probabil si alte lucruri pentru a le intelege pe celelalte care au mai ramas.
A mai trecut un an. Vine anul nou. A mai trecut un an de cand? Pentru mine au trecut mai multi ani in care nu am trait, am fost un om cu ochii goi printre oameni care alearga dupa diverse lucruri. A trecut un timp, depinde de la ce moment pe care il consideram important, care ne-a ramas viu in amintire, a trecut, nu se mai intoarce decat daca noi il retraim; in aceasta viata uneori e de negasit a doua oara acelasi eveniment, acelasi lucru pe care il avem sau l-am avut si atunci cum sa iti imparti placerea de a te bucura doar tu de ceva cu bucuria de a vedea ca oamenii din jur sunt mai fericiti decat tine; daca eu as fi fericit as putea sa fericesc si pe cei din jur.