Cea mai frumoasa zi

In lumea aceasta care ne prinde in vartejul numit viata care ne stoarce zilnic de puterea de a visa este nevoie de curaj si putere pentru a opri putin timpul in loc si de a schimba directia firului pe care facem echilibristica pentru a ne mentine pe linia de plutire. E de ajuns sa cazi in genunchi si sa privesti oamenii din jurul tau, sunt grabiti, privesc pierduti in gandul lor, prea epuizati sa se bucure de soarele diminetii, de copacii infloriti si de caldura sufletelor apropiate.
Fiecare zi pentru ei este o lupta in dualismul intunericului nascut din lumina, in binele slabit de radacinile rautatii cu razele soarelui de noapte cazand pe luna diminetii. Fiecare moment ne pune sa alegem pentru a ne crea destinul. Nu ai cum sa alegi si sa traiesti din trecut dar alegerea pe care o faci in prezent iti aduce viitorul, unul sigur, un singur fir pe care il adunam intr-un ghem carat in spate pentru a gasi iesirea din labirintul existentei si desi acest ghem dispare in fiecare noapte nu ne trezim mai usor, aripile ni s-au uscat, le-am transformat in frica ucigatoare a mintii. Ranile care vibreaza din sufletul fracturat si vindecat ne pot intuneca alegerea, ce bine ca fiecare dimineata ne aduce apa vie a sufletului renascut, cald si pur care este cu noi in viata de azi gata sa calce peste orice frica si gata sa te poata ajuta sa alegi calea spre lumina. Atunci te intrebi de ce frica este mai mare decat visul din sufletul tau. Oricui i-a cazut sufletul, strivit de lumea care i s-a prabusit peste fragila lumina pura stie ca mangaierea durerii e adanca, orice sau oricine i-ar fi adus-o si de aici ramane amintirea fricii ca se poate prabusi iar.
Oamenii isi aduc frica mai aproape in loc sa o lase sa plece, nu avem nevoie de ea si nici frica nu poate trai linistita in noi, se zbate sa iasa pentru a ajunge in sfera ei si atunci ne macina precum dintii de piatra ai necunoscutului. Sa o lasam sa plece, impacati, sa ne trezim in roua diminetii mai puri si binevoitori sa ne oprim sa ne mangaie soarele, sa privim oamenii de langa noi poate se vor trezi si ei mai deschisi, mai receptivi la viitorul ales prin prezentul care alearga grabit spre ziua de maine.
Fiecare alegere facuta cu sufletul aduce cu sine lumina viitorului, daca sufletul nu vibreaza atunci viata si-a ratacit drumul spre apele linistite ale bucuriei si trebuie sa urmam o alta cale spre fericire.