In noaptea linistita si clara
Gandul meu neostenit alearga la tine,
Chipul tau de inger in orice seara
Pe imaginea apusului vine la mine.
Primul nostru sarut il am amintire
Pastrat in rama de trandafiri parfumati
Sufletul meu si al tau in nemurire,
De-a pururi prin iubire vom fi neuitati.
Ochii tai ii recunosc dintr-o mie
Caci tu esti aleasa inimii mele
Totul va fi asa cum vom vrea sa fie,
Dragostea noastra va urca la stele.
Te iubesc ca pe un vis dulce
Si ti-o spun printr-o simpla privire.
Lasa inimile noastre sa se culce
Pe flori albe ce miros a iubire.
19 Septembrie 2000.
duminică, 25 mai 2008
Suferinta si iubire
Iubirea vietii mele, de ce nu te gasesc ?
Sperantele mele toate se risipesc.
Ma las purtat de ritmul timpului
Si sufletul plapand in mine il inui.
Devin un simplu privitor absent,
Totul se misca din ce in ce mai lent
Si traiesc dormind, visand, sperand
Si implinirea vietii mele e doar un gand.
Darurile vietii mele pe un altar le-as jertfi
Daca sansa nu as avea a le folosi
As vrea sa parasesc uneori aceasta lume
Dar poate vor suferi cei ce cunosc al meu nume.
Daca mi-ar sta in putere sa o iau, toata,
Suferinta as lua-o la mine deindata
As lasa doar binele, frumusetea, pacea si iubirea
Sa fiu eu nefericit, lasand celorlalti fericirea.
Se spune ca suferinta te purifica
Si lumea pe echilibru se ridica,
Suferinta apartinand unui singur suflet, zau
Dac-ar mai fi in lumea asta rau
Si acel suflet nu poate fi decat Dumnezeu.
18 Septembrie 2000.
Sperantele mele toate se risipesc.
Ma las purtat de ritmul timpului
Si sufletul plapand in mine il inui.
Devin un simplu privitor absent,
Totul se misca din ce in ce mai lent
Si traiesc dormind, visand, sperand
Si implinirea vietii mele e doar un gand.
Darurile vietii mele pe un altar le-as jertfi
Daca sansa nu as avea a le folosi
As vrea sa parasesc uneori aceasta lume
Dar poate vor suferi cei ce cunosc al meu nume.
Daca mi-ar sta in putere sa o iau, toata,
Suferinta as lua-o la mine deindata
As lasa doar binele, frumusetea, pacea si iubirea
Sa fiu eu nefericit, lasand celorlalti fericirea.
Se spune ca suferinta te purifica
Si lumea pe echilibru se ridica,
Suferinta apartinand unui singur suflet, zau
Dac-ar mai fi in lumea asta rau
Si acel suflet nu poate fi decat Dumnezeu.
18 Septembrie 2000.
Iubirea . . .
Iubirea ma cheama la ea
Dar eu sunt singur suferind,
Caci iubita dragostea nu-mi vrea
Si sufletul meu adoarme plangand.
Orice floare sau rasarit de soare
Natura mi le ofera nestiind
Ca pe mine inima ma doare
Fiind singur pe lume, iubit nefiind.
Tot ce mi-a adus iubirea
A fost doar suferinta
Deoarece nu sunt iubit de ea
Cea mai dulce fiinta.
Chipul ei de inger imi apare
Ca o clipa, intr-un vis
Si apoi deindata dispare
Lasand lacrimi pe al meu iris.
Sufletul ramane apoi singur
Chinuti de un dor nestins,
Nefiind iubit devine mai pur
Dar din ce in ce mai stins.
11 August 2000.
Dar eu sunt singur suferind,
Caci iubita dragostea nu-mi vrea
Si sufletul meu adoarme plangand.
Orice floare sau rasarit de soare
Natura mi le ofera nestiind
Ca pe mine inima ma doare
Fiind singur pe lume, iubit nefiind.
Tot ce mi-a adus iubirea
A fost doar suferinta
Deoarece nu sunt iubit de ea
Cea mai dulce fiinta.
Chipul ei de inger imi apare
Ca o clipa, intr-un vis
Si apoi deindata dispare
Lasand lacrimi pe al meu iris.
Sufletul ramane apoi singur
Chinuti de un dor nestins,
Nefiind iubit devine mai pur
Dar din ce in ce mai stins.
11 August 2000.
Revenirea
Revin cu noi ganduri, sunt student si peste o saptamana voi incepe cursurile. Astept cu nerabdare.
Am complexe in ceea ce priveste inaltimea, incep sa-mi pierd credinta deoarece sunt nemultumit de faptul ca nu sunt prea inalt, de faptul ca nu am un loc de munca si ma simt ca un parazit.
Simt nevoia de a face ceva sa ma scoata din anonimat si sa-mi aduca bunastare materiala.
Nu sunt un psihopat deci nu ma gandesc sa fac ceva rau, vreau doar sa fac ceva ce sa ma scoata din starea in care ma aflu.
Sunt nemultumit si stiu ca viata e grea si am realizat mult in plan intelectual dar sunt confuz si intrebarile pe care mi le pun sunt de ce sunt eu asa, de ce nu sunt mai inalt, de ce viata mea nu are un ritm mai alert caci simt ca innebunesc daca nu fac nimic.
Ii cer lui Dumnezeu sa faca ceva pentru min, ceva de care sa-mi dau seama ca este doar al meu, poate sa-mi dea o sansa sa-mi dea un semn ca totul va fi bine.
Toata viata mea a fost dominata de suferinta si munca iar clipele de fericire au fost ca niste oaze care m-au facut sa uit de tot si sa nu mai am ganduri ce-mi perinda mintea, as vrea sa pot sa dorm linistit, sa nu mai am griji.
Vreau ca viata sa sa nu ma priveze de lucrurile si momentele pe care trebuie sa le traiesc la acele momente din viata cand sunt normale si necesare si aduc fericire personala.
Tot ceea ce s-a intamplat bun in viata mea a tinut de munca mea sau de darul pe care Dumnezeu mi l-a dat si eu l-am folosit acumuland multe cunostinte si devenind "student".
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, inteligenta sau frumusete si sper ca intr-o buna zi imi voi putea implini dorintele fiintei mele.
Imi caut un loc de munca dar nu gasesc ceva ce sa-mi placa si sa-mi puna in evidenta calitatile mele.
As vrea sa-mi intalnesc sufletul pereche care sa ma ajute in tot ceea ce fac, sa ne sprijinim reciproc si sa fim impreuna la bine si la rau.
M-am saturat de aceasta lume de care parca ma simt obosit si care imi da senzatia de monotonie. Vreau sa fac ceva curajos si iesit din obisnuinta fiecarei zi, care sa-mi schimbe viata.
Vreau ceva nou, vreau sa arat lumii ceea ce pot sa fac, vreau sa fiu alaturi de prietenii vechi si noi si de prietenii de care viata m-a despartit, de prima mea iubire cu care as vrea sa mai vorbesc.
Vreau sa iubesc si sa fiu iubit. Strigatul meu este mut si vreau ca macar cineva sa ma inteleaga chiar daca nu ma aude.
Voi sta, voi mai astepta, ii voi da timpului o sansa pentru a schimba ceva, sper sa nu mor singur, neiubit si nefericit.
Vreau o sansa in viata mea de acum pe care sa o fructific sia sa-mi etalez toate calitatile, aceste daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu.
18 Septembrie 2000.
Am complexe in ceea ce priveste inaltimea, incep sa-mi pierd credinta deoarece sunt nemultumit de faptul ca nu sunt prea inalt, de faptul ca nu am un loc de munca si ma simt ca un parazit.
Simt nevoia de a face ceva sa ma scoata din anonimat si sa-mi aduca bunastare materiala.
Nu sunt un psihopat deci nu ma gandesc sa fac ceva rau, vreau doar sa fac ceva ce sa ma scoata din starea in care ma aflu.
Sunt nemultumit si stiu ca viata e grea si am realizat mult in plan intelectual dar sunt confuz si intrebarile pe care mi le pun sunt de ce sunt eu asa, de ce nu sunt mai inalt, de ce viata mea nu are un ritm mai alert caci simt ca innebunesc daca nu fac nimic.
Ii cer lui Dumnezeu sa faca ceva pentru min, ceva de care sa-mi dau seama ca este doar al meu, poate sa-mi dea o sansa sa-mi dea un semn ca totul va fi bine.
Toata viata mea a fost dominata de suferinta si munca iar clipele de fericire au fost ca niste oaze care m-au facut sa uit de tot si sa nu mai am ganduri ce-mi perinda mintea, as vrea sa pot sa dorm linistit, sa nu mai am griji.
Vreau ca viata sa sa nu ma priveze de lucrurile si momentele pe care trebuie sa le traiesc la acele momente din viata cand sunt normale si necesare si aduc fericire personala.
Tot ceea ce s-a intamplat bun in viata mea a tinut de munca mea sau de darul pe care Dumnezeu mi l-a dat si eu l-am folosit acumuland multe cunostinte si devenind "student".
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, inteligenta sau frumusete si sper ca intr-o buna zi imi voi putea implini dorintele fiintei mele.
Imi caut un loc de munca dar nu gasesc ceva ce sa-mi placa si sa-mi puna in evidenta calitatile mele.
As vrea sa-mi intalnesc sufletul pereche care sa ma ajute in tot ceea ce fac, sa ne sprijinim reciproc si sa fim impreuna la bine si la rau.
M-am saturat de aceasta lume de care parca ma simt obosit si care imi da senzatia de monotonie. Vreau sa fac ceva curajos si iesit din obisnuinta fiecarei zi, care sa-mi schimbe viata.
Vreau ceva nou, vreau sa arat lumii ceea ce pot sa fac, vreau sa fiu alaturi de prietenii vechi si noi si de prietenii de care viata m-a despartit, de prima mea iubire cu care as vrea sa mai vorbesc.
Vreau sa iubesc si sa fiu iubit. Strigatul meu este mut si vreau ca macar cineva sa ma inteleaga chiar daca nu ma aude.
Voi sta, voi mai astepta, ii voi da timpului o sansa pentru a schimba ceva, sper sa nu mor singur, neiubit si nefericit.
Vreau o sansa in viata mea de acum pe care sa o fructific sia sa-mi etalez toate calitatile, aceste daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu.
18 Septembrie 2000.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
