Vibratii inlantuite

Atunci cand te indrepti spre locul unde vei dormi si lumina zilei abia amesteca cerul diminetii inca te mai intrebi ce va mai urma in inlantuirea de evenimente care ti-a biciuit monotonia zilelor. Iti mai aduci aminte de seara placuta de pe dealul inverzit, eram la lumina focului, acceptam apusul si ma bucuram de clipa de tihna care te face sa apreciezi ca ai putea ramane in aceea stare o viata intreaga.
Obosit si insetat de necunoscut atrag energia Pamantului din seva invechita in vasele circulante de lemn. Pot sa zbor, pot sa ma exprim, acum totul e posibil fara a astepta ziua de maine. Imaginile din fata ochilor mei curg asemenea unei cascade cu apa alba dar atat de incet incat pot sa vad fiecare picatura de apa cum se zdrobeste in miliarde de molecule elastice care stralucesc multicolor in lumina lunii. Ah, luna deja?
Ma asteapta toate simturile atipite, striga din mine, vor adrenalina, vor mai mult, balanta s-a inclinat. Imi lipseste contragreutatea, nu mai are cine ma echilibra, in absenta mainii calde am intrat in balans.
Evenimentele sunt libere sa evolueze necontrolat. Ai asteptat tot acest timp sterp, te-ai ingrijorat ca omul social va fi criticat dar acum ma intreb cui ii pasa? Pe cine intereseaza ca timpul nu mai are rabdare, ca talerul stang al balantei mele este gol, ca echilibrul diminetii e refacut prin efort mental, ca oamenii din jur te fac sa iti pui intrebari la care inca mai cauti raspuns. Viata e simpla, ne-o complicam doar atunci cand ne dorim mai multa atentie, mai mult interes. Azi imi atasez fata de persoana sofisticata, ochii ma tradeaza, gesturile transmit totul, ce masca ipocrita! dar o port cu mandrie deoarece e santul meu cu apa, cei din jur nu ma pot atinge si atunci pot sa urlu ca mi-am descatusat efortul gandurilor de a-mi mentine echilibrul. Balanta s-a dezmembrat deja si talerele sunt libere, desi a cazut pe jos si s-a sfarmat e un mod de a renaste, rapid si brutal ajung din nou in echilibrul existentei, linistit ca m-am exprimat fara complexul raportarii la ceea ce au spus altii despre mine.
Sunt liber fara sa-mi fi dorit acest lucru, m-am eliberat de libertatea de a aduna zile linistite, m-am echilibrat prin excesul extravagant al unui dezechilibru total.
Inchide ochii, priveste in tine si spune-mi daca sufletul tau a dorit vreodata sa alerge spre orizont si ultimele forte sa si le iroseasca intr-un urlet prelungit pana la epuizare totala dupa care sa se prabuseasca intr-un somn adanc si linistit, cu zambetul pe buze, satisfacut ca ziua de maine va fi o noua pagina alba iar eu tocmai am primit in dar un stilou cu cerneala neagra.