Luna plina

E noapte. Sunt in mijlocul umbrelor. Rasuflarea inghetata imi incalzeste palmele si imi da puterea sa ma ridic, copacii din jurul meu sunt atat de inalti incat lumina lunii nu atinge muschiul de padure de sub picioarele mele. Am facut primul pas, mi-am adus aminte cum sa merg, acum pot sa vad din ce sunt facut eu, exist, traiesc, sunt un cuib de caldura, lumina mea curge din fiecare gand, inaintez spre marea indepartata. Este o putere nevazuta care ma poarta spre intinderea albastra, crengile aspre incearca sa ma opreasca, ma vor prizonier, inradacinat in piatra, ca un felinar singuratic in padurea de ceata, dar eu nu mai vreau sa ratacesc acolo, frunzele negre imi sfasie bratele si cand simt parfumul pietrelor de safir devin atat de puternic incat pot sa imi deschid ochii si sa vad visul marii, vreau sa alerg sa o imbratisez, e atat de aproape, imi intind mainile si briza ei fina imi mangaie umed buzele sarate.
Am ajuns acasa, aici in spuma marii, plutesc spre zambetul cald al rasaritului de soare. Vreau sa stiu cine esti tu lumina ce ma privesti albastru in suflet, ce gand te-a adus in valurile marii care ma imbraca ? Lasa-ma sa vad perla de sub cochilia ta de culoare nehotarata, acolo nisipul care te-a inchis l-ai transformat in aripi de lumina si atunci cand te vei deschide, razele soarelului imi vor cauta fata inchisa in palmele tale blande, apoi un sarut ascuns in turnul de fildes iti va purta fluturele spre libertatea nemuririi celor doua aripi de fantezie in culorile luminoase ale vietii si atunci cand timpul va fi disparut vom deveni sfera de diamant care straluceste in atingerea de lumina.
In plutirea mea, raspunsul se pierdea in valurile marii, am adormit fara sa ma scufund in nisipul fin, marea nu ma auzea si ma purta mai departe spre insula unde timpul sta in loc, acolo apa dulce imi va vindeca buzele uscate si gandurile pierdute printre scoici.
Pe aceasta insula fiecare floare imi povesteste un graunte de fericire si se inlantuie spre altarul de gheata unde candva imi voi aseza gandurile pentru a astepta vantul. Ma apropiu si miros prima floare, e o zi curata de primavara, e un ghiocel plapand care a inflorit anuntand lumea noua ca viata a renascut si ca pot sa privesc totul cu ochii deschisi caci lumea se scalda acum in lumina vie aproape materiala pentru ca soarele si luna au devenit impreuna marea alba si calda in care plutim acum toti si fiecare dintre noi a devenit unic astfel voi putea urma calea florilor spre infinit.

Rêve de vie

Mes rêves se cachent derière mes yeux
Et mon âme engourdie continue la vie
Car jeune elle est, mais comme un vieux
Elle vit, sans aimer que l’harmonie.

Ah, elle se rappelle comme c’était beau
Le soleil qui caressait les fleurs
Ou la lune qui la regardait des heures
Près de son amour, près d’une source d’eau …

Ah, mais je ne suis plus là, mais …
Peut-être que je n’étais jamais
Et ça c’était un morceau de vie
Et c’est mon rêve que maintenant je le vis.

Le temps s’arrête mais tout coule doucement
Je flotte et je regarde attentivement
Mes souvenirs et je me demande etourdi :
C’était un rêve ou c’était ma vie ?