Timpul este acum

M-am trezit din vis, aceasta e realitatea, o simt, o ating, sunt constient ca respir. Sunt in prezent, am fost in trecut si in viitor, probabil visam, m-am intors in timpul meu ca o picatura de ploaie pe pamant, sunt acasa, sunt singur, soarele a rasarit si azi la fel de frumos ca ieri, nu am vazut rasaritul dar e lumina afara, imi deschid ochii, sunt doar eu in camera, ma trezesc, privesc ceasul, e inca dimineata. Inca confuz ma ridic, gandindu-ma la ceea ce am visat, era atat de real, poate eram eu intr-o alta lume . . . dar timpul meu e aici si acum, sunt iar constient ca traiesc in prezent. Merg in continuare pe acelasi sens unic si nu am nicio posibilitate sa ma opresc, nici nu doresc sa fac asta, merg mai departe. Sunt liber sa zbor din nou, dar pentru asta am nevoie de un fluture care sa imi dea un impuls cu pictura de pe aripile sale. Caut fluturele care ma poate invata sa zbor. L-am vazut, l-am gasit, atunci cand zburam deja, inainte de a trai in prezent dar am coborat pe pamant pentru a ma odihni si m-am ratacit in padurea de ganduri, prins ca o intr-o plasa de pescar. Am reusit sa ies din intuneric si am ajuns intr-un loc luminos, scaldat in razele rasaritului de soare, exist, privesc cerul, e atat de frumos, e albastru curat, e profund, ma apropiu de cer, caut un fluture, e posibil sa zboare fluturi deasupra norilor. E ascuns pe undeva sunt sigur, simt ca aripile lui vibreaza departe. A trecut ceva timp pana sa ajung sa il privesc prin cerul dens si trist, e acolo, e fragil si fin, e atat de frumos, are aripile pictate in culori vii si calde iar desenul sau este fascinant, este parca o floare de cires in lumina rasaritului de soare. E iarna, aripile sale sunt prinse in gheata e vulnerabil la fel ca atunci cand visa si era imbatat de parfumul florilor, are nevoie de caldura, ii trimit un glob de lumina calda, o samanta de speranta, un vis de primavara, un zambet si poate ma va invata sa zbor . . .

28 Decembrie 2008