Goi si albi, fara simtire
Ce va poate aduce inapoi ?
Printre cei ca noi . . .
"History became legend . . . legend became myth | . . . and some things that should not have been forgotten . . . were lost." - from "The Lord of the Rings"
Ce oameni ciudati, albi si goi umbla in nestire printre noi, manati de ganduri marunte, inchisi si tristi, fara sentimente.
Ma simt atat de singur printre ei si parca nu ma satur a-i privi, incercand sa le dezleg tainele dar ei isi ascund ochii, cu capul plecat si pleaca grabiti haituiti de privirea mea care incearca sa-i aduca la viata.
Ma intreb atunci ce i-a facut sa-si ascunda sufletul, ce cheie le-a inchis gandirea si sentimentele, de ce curajul lor nu poate sfarma lacatul incatusator ?
Ii vad ca niste sclavi ce umbla in lanturile lor zilnice si la apusul Soarelui se gandesc la libertate dar o asteapta ca pe un mantuitor, fara a-i pregati calea. Adorm iar linistiti cu gandul la ziua ce vine si nu viseaza caci sunt asa de obositi incat dorm intr-un mormant sapat in existenta.
Sarmanul meu suflet, il simt injunghiat de lucruri ce au sa se intample, imi voi proteja mintea si cochilia sufletului de noaptea ce va urma, oriunde voi fi, poate este mai bine sa nu incerc sa schimb ceva caci oricum voi ajunge in acelasi loc ca intr-un labirint sferic a carui iesiri ajung toate in centru si de acolo poti vedea toate caile ce le-ai urmat in scopul devenirii a ceea ce esti.
Si atunci plec si eu capul si privesc in sufletul meu ce se inchide ca o supernova intr-o gaura neagra, atat de neagra incat chiar mintea mea este atrasa dar daca voi cadea acolo voi fi un om fara suflet si fara minte, un corp simplu ce pluteste privind fara inteles, si ce pot sa fac decat sa ma ancorez de oamenii luminati din jurul meu care ma inteleg si-mi impiedica caderea, ajutandu-ma sa vad ca nu sunt singur si ca trebuie sa lupt pentu afirmarea existentei mele, sa ma zbat ca un peste prins in plasa pentru a fi auzit de semenii mei cu minti inaripate si suflete ce stralucesc de caldura sentimentelor necenzurate de constiinta.
Un suflet ratacitor spunea ca sentimentele se reduc doar la teama si iubire, parinti nascatori de alte sentimente, dar daca nu-ti sunt aproape nici unul dintre ele, "ce simt eu ?", sunt sentimente ale sufletului pe care nu le poti defini intr-o lume materiala si nu le poti descoperi decat daca privesti inauntrul tau si eu nu-mi doresc decat pe cineva care sa poata privi in mine, iar eu sa privesc in ea ca in apele cele mai adanci in care sa ma scufund fara a-mi fi teama de lumina ei calda. Unde voi gasi eu ochii aceia care sa-mi vorbeasca nemiscati si sa ma imbratiseze strans incat sa traiesc fara a respira ?
Oamenii nu mai cunosc ce este iubirea si fac compromisuri pentru a se complace in ceea ce sunt din teama de nu fi ratacitori pe drumul cautarii care poate dura mai mult decat o viata. Se simt atat de legati de trairile pe care le au incat se lasa inselati de simturile elementare neglijandu-le pe cele ce izvorasc din launtrul lor pe care le ineaca pe cand ajung la stadiul de vise spunandu-si ca nu vor putea ajunge acolo niciodata.
