Ce este realitatea ?

Acestea sunt ganduri adunate de la oameni simpli si anonimi care trec zilnic pe langa noi, sunt ganduri puternice care se transmit celor din jur dar suntem prea ocupati sa privim si sa simtim ceea ce ne inconjoara, suntem prea obositi, prea nervosi sau prea dezinteresati.
"Cineva m-a trezit din visul frumos numit viata, mi-a luat cel mai de pret lucru, viata in doi alaturi de sotia mea."
"Ma intreb ce ar vedea cineva daca sufletul meu ar iesi afara si s-ar lasa observat, operat, diagnosticat. Sufletul meu e trist, e singur, iubita mea este departe de mine."
"De ce trebuie sa ne fie frica de viata noastra ? De ce suntem prizonierii unui trup atat de fragil ? De ce sufletul nu poate trai inependent de ambalajul sau efemer ?"
"Mi-e frica de firul subtire de care sta atarnata iubirea mea. E atat de fragil, e atat de alb, mi-e frica sa il ating, as vrea sa il ating sa il intaresc, sa ma asigur ca nu se rupe dar chiar eu l-as putea rupe si cubul cel negru de deasupra ei ar putea cadea aici pe Pamant."
"Este ciudat cum oamenii se pot multumi chiar daca primesc din ce in ce mai putin, e paradoxal chiar deoarece toti cauta sa agoniseasca mai mult, mai mare, mai frumos, mai puternic, mai bun, mai scump, in loc sa cautam ceva mai drag, mai iubitor, mai linistit, mai sigur, mai intelept, cautam perfectiunea, de ce oare ? Suntem atat de orbi, de nepasatori incat nu putem sa admiram ceea ce avem aproape ?"
"Cand v-ati uitat ultima data cu atentie la ceea ce exista imprejur ? Cand v-ati privit ultima data palmele sa observati fiecare rid, fiecare por ? Cand ati contemplat ultima data peisajul fie el chiar si cel urban ? De ce oameni cauta perfectiunea cand frumusetea acestei lumi o gasim in imperfectiunea sa ? Perfecta sau imperfecta lumea care o simtim cu toate simturile noaste inselate nu exista. Apare doar cand deschidem ochii dar este intr-adevar frumoasa ?"
"Cineva m-a trezit din visul numit viata ..."
"Iubirea mi-a ramas captiva in visul frumos. Acum sunt singur. Ma intreb cum arata durerea ? Ma doare sufletul, este strivit, jumatate din el mi-a fost amputat in mod brutal. Rapid si dureros, am fost exilat intr-o alta dimensiune, intr-un alt univers, captiv in suferinta si nefericire."
"E noapte, e noapte chiar si atunci cand e zi afara, fara luna, fara stele, e intuneric mut si surd, nu aude nimeni strigatul meu, nici macar Divinitatea, Universul e mare, poate nu strig destul de tare. Poate sufletul meu e inecat de durere si nu mai poate striga, poate cu siguranta sa lupte, e optimist, firul cel alb se va intari, se va rasuci, se va tese singur pana va fi o sfoara apoi o haina luminoasa, pura si puternica."
"M-am trezit intr-o alta viata, intr-o lume grabita, trista, alerta. Voi lupta sa revin in lumea mea, voi merge pana la capatul lumii doar ca sa adorm obosit si sa ma trezesc in lumea pe care o stiu, din care am fost smuls. Totul in jur se misca lin, incet si incetosat, timpul e gros, curge repede dar lin. Mi-e somn iar, vreau sa adorm acum, sa calatoresc inapoi in lumea din care am plecat. Acum sunt toti cu mine dar parca nu sunt ei, sunt copii facute pentru ca eu sa ma simt acasa. Nu este aici casa mea, nu este lumea mea, ceva sau cineva lipseste. Ma intreb daca nu cumva cel care atarna de firul alb sunt eu si toti cei pe care ii iubesc asteapta sa ma trezesc. Lumea aceasta nu este reala, e un vis, un alt vis, trebuie sa se sfarseasca totul. Mintea incearca sa ma pacaleasca dar sufletul stie mai bine deoarece simte lumea din care am plecat, nu este aici, am cazut din acea lume in aceasta viata. E prea devreme, am visat, m-am trezit din nou, in acelasi loc, in acelasi univers infam si trist, singur."
"Nu gasesc cheia, trebuie sa caut mai atent sau mai inteligent ? Cei care m-au inchis aici stiu cu siguranta unde este cheia. Cheia exista, nu am cautat-o destul de adanc. O voi gasi si voi deschide usa. Sunt inchis in cubul acesta de gheata, doar eu. Cine este acela care traieste in lumea reala, tu sau eu ? Trezeste-ma, vreau sa ma trezesc."
"Vreau putina liniste, Dumnezeul meu, opreste putin acest timp care nu exista, eu nu mai vreau sa il simt, amorteste-l si apoi adoarme-ma, somnul sa-mi fie fara vise, sa fie scurt si trezeste-ma cand am ajuns acasa. Timpul este aproape, va fi savarsit, desavarsit ?"